Pages

Monday, January 19, 2009

Mental...


Aceeasi strada prost luminata ca si datile trecute, aceeasi eu la acelasi colt, in acelasi ger intepator diferentele despre care vorbim sunt o alta tigara si un alt El. Il astept in fata la Club 707 de vreo 10 minute si par o vesnicie, iti jur. Uite-l a venit...my mystically beloved...stiam ca el nu ma va dezamagi, in fond el nu e ca celalalt si el e inca la inceput; inca mai simte fiori pe sira spinarii si inca ma mai priveste cu adoratie de undeva dintr-un colt al mintii, pentru el inca nu am devenit femeie, amanta.Si totusi...il simt mai viu si mai aproape decat mi-as fi imaginat vreodata. E aici, chiar daca aici inseamna departe, nu simt nevoia sa il vad, sa il stiu tot timpul doar din cand in cand, dar sa stiu ca e acolo si ca ma pot baza pe el, sa stiu ca el e al meu chiar daca in acelasi plan mental de pana acum. Poate inca nu ti-ai dat seama...dar...Club 707...tigara mea aprinsa...gerul de afara toate sunt doar in mintea mea...fictiune pura insotita de sentimente intense, trairi ce numai acolo isi au rostul si pot lua viata. In lumea reala suntem doar un eu si un el fara sa avem vreo legatura in afara de cea mentala...aceasta uniune mistica, cerebrala intre doua persoane cu aceleasi idei, valori, sperante...Acum ca ti-am zis cum stau lucrurile sa continuam....

Intram deci, in 707. Aroma cafelei ne imbie de la usa, narile inghetate. Abia acum ii simt parfumul...simt mirosul de tigara amestecat cu cel de cafea, ciudata combinatie, halucinanta. My mystically beloved...de ai stii tu....prin cate tari am colindat impreuna si cate am vazut, cate am trait, simtit, atins...de cate ori am alergat ca nebunii pe strazile pustii ale noptii si mai ales de cate ori nu ne-am lasat ascunsi, incurcati, in cearceafuri divers colorate din diferite hoteluri. De cate ori nu ti-am simtit parfumul si respiratia, de cate ori ti-am soptit cuvinte deocheate care stiu, dragul meu, stiu ca te-au facut sa te gandesti la prostii si stiu ca ti-au dat fiori transmitandu-i pana acolo, pana jos. Sush! Nu incerca sa negi...tu esti aici ca sa ma accepti asa cum sunt, sa vezi lumea din spatele ochilor mei verzi si sa treci peste prostiile mele de copila, sa ma sustii in tot ce fac chiar daca ti se pare nebunesc, tu esti aici pentru mine. Sush! Ai sa vezi ca iti va placea si tie, lumea asta plina de aventuri. O lume doar a noastra; in care totul e permis si unde sutem doar noi doi si o tigara...am trecut de mult de faza cu portocalele.

Chelnerul care imi pune cafea in fata ma trezeste la realitate si te vad iarasi, my dear, te vad asa cum esti tu...cu ochi-ti albastrii ca marea.Odata cineva m-a intrebat daca Marea Neagra e albastra...stii ce dragul meu? Marea are culoarea ochilor tai...si nu ti-as zice mai multe pentru ca nu as vrea sa te flatez...stii tu ...principiul ala al meu, eh....Nu, te rog nu incerca sa vorbesti, mai lasa-mi doua minute ca sa te admir...nu-mi lua mirajul, nu mi-l fura rostind vorbe fara noima, lasa-ma te rog.

Ma privesti curios de parca ai vrea sa citesti pe chipul meu tot ce gandesc, simt...n-ai sa reusesti. Stii bine ca sunt o forma fara fond dragule, nu te mai chinui...lasa, vei vedea ca voi stii sa am grija de tine. In spatele aceste fete cu par rosu sta femeia care s-a nascut din cenusa copilei ucise de el. Numai tu o poti vedea din cand in cand...si mi-ai zis asta, dar nu vreau sa te cred; prefer sa imi rezerv o parte din mine, exclusiv mie.

Ne bem cafeaua in tacere, pentru ca asa vreau eu si simt ca nici tie nu ti-ar placea sa se rupa tacerea si vraja care ne-a adus aici, azi, impreuna. Privim amuzati rotocoalele de fum care se ridica in tavan. Facem abstractie de ei care sunt in plus, cuvinte rostite pe fundal pierdut in timp si spatiu, asa cum suntem si noi.

E timpul sa iesim, sa parasim Club 707 dar, iti promit ca ne vom intoarce si alta data. Daca zici ca ti-a placut asa de mult. Ne despartim aici my mystically beloved...pentru cateva zile, poate luni dar, ne vom intalni iarasi la un pahar de vorba sau poate vom ajunge iarasi sa ne incurcam in cearceafuri asa....ca din intamplare.

6 comments:

Qu said...

si sa nu uitam de o camera mentala cum e camera 316 dintr-un alt hotel ;))buna treaba deasemenea

Cata said...

chiar...de ce 316? de mult ma tin sa te intreb asta...:D

hoinarnet said...

Proza promite,mai ales daca tinem seama de varsta declarata in profilul utilizatorului.

Cata said...

un copil, nu? ;))
merci de...incurajare! :)

Qu said...

o sa razi daca iti zic de la ce vine 316... asa ca iti zic in particular,, daca tot se rade sa nu rada toata lumea .;)))

peter said...

hai mai adi spune de ce 316,da-o naibii de treaba ca acum m-ai facut curios.si daca nu spui,data viitoare te oblig sa canti la karaoke(ma rog,daca te prind prin bar) :))