El si ea II...

Ce-l apucase? Ce avea tipa asta de il atragea ca un magnet ? Poate pentru ca semana atat de mult cu un copil fara aparare, poate fiindca asa micuta cum era parea atat de puternica si atat de neajutorata in acelasi timp. La naiba cu instinctul lui patern, daca ar fi vrut, ar fi putut sa o aiba acolo pe loc, ea s-a abandonat in bratele lui atat de usor. Saraca parea sa fi suferit mult, il induiosa incercarea ei de a se apara. Isi aminti zambetul acela din microbuz, coborase in aceeasi statie cu ea desi locuia in capatul celalalt al orasului. Zambi, micuta lui necunoscuta, ce draguta era cu nasul ei carn rosu de la frig si cu fularul rosu care ii dadea un aer de spiridus al lui mos Craciun, cu ochii aceia verzi pe jumatate numai, cu gura mica si cu tenul atat de alb, cu cearcanele violete care ii puneau in evidenta culoarea nedefinita a ochilor. Acea faptura micuta care sarise ca o leoiaca sa se apere. Cine o fi ranit-o in halul ala ? Ii venea sa se duca si sa-l stranga de gat pe nemernicul care indraznise sa o raneasca.
Mergea pe strada in drum spre casa lui, goala si rece. Ajunse in fata si intra, deschise lumina si vazu ordinea care era la el. Isi aminti ca nu mai daduse pe acasa de vreo saptamana...dormise la Mircea, prietenul lui din copilarie. Suna telefonul :
-Alo ! Da, Mircea abia am ajuns! Ce? Nu, nu am vorbit cu Mihaela….Ok. Ne vedem acolo !
Mereu pe drum, niciodata nu putea sa stea si el acasa. Acum trebuia sa plece la expozitia aia, sa duca colajele acelea si dupa sa iasa cu prietenii. Ce s-ar fi facut oare fara ei ?! Ar fi fost singur... Merse in baie si facu un dus rapid se schimba si dadu sa-si ia colile de duplex ca sa poate sa mearga sa le expuna, avea timp berechet. Merse spre locul unde stia ca are sacul, la naiba, uitase colile la ea. Acum va trebuii sa le ia si apoi sa mearga spre sala destinata expozitiei, lua un taxi. Ajuns in fata blocului cobori, suna la interfon...Asa cum ii indicase, cu cateva ore mai devreme, baiatul care livra pizza. Ea ii raspunse cu o voce adormita. Ii deschise, el urca incet pana la ea. Ii deschise usa, abia reusise sa se imbrace si ea. Purta o rochita de finet si un halat. Parul ii era valvoi si privirea trista, se lumina la vederea lui.

- Ce s-a intamplat ?
-Stii... am uitat colile de duplex la tine, si-mi trebuiesc pentru o expozitie.
- Aaaa ...vezi ca sunt in colt dupa usa, exact acolo unde le-ai lasat.
-Tu ce mai faci ? intreba el. Te simti mai bine ?
-Oarecum.
-Banuiesc ca va fii petrecere mare diseara aici...
-Ba deloc, planuiesc sa stau si sa ma uit la un film, eventual.
-Cum ?! Pai...o data in viata implineste omul...isi dadu seama ca nu stie cati ani avea.
Ea zambi vazand incurcatura in care se afla el.
-22...
-Ma gandeam eu...raspunse el. Stii ce ?
- ?!
- Hai cu mine...
- Unde ?
-La galerie...dupa mergem la un bar cu niste prieteni de-ai mei...Vrei ?
- Hm...Mda.
-Bine, atunci astept sa te schimbi.
Ea merse in camera de zi cautand ceva potrivit pentru o ocazie ca asta.Ce o apucase ? Cauta sa isi aleaga haine ? Nu mai facuse asta de mai bine de un an...isi dadu seama ca in garderoba ei nu erau decat jeansi uzati si tricouri sport, pentru prima data dupa mult timp regreta ca nu avea ceva mai feminin.Pana la urma se hotari sa imbrace, cea mai noua pereche de jeansi si un tricou mai mulat.Isi pieptana parul si-l lasa sa curga lin pe spate, nu-l mai tunsese de ani.Trecand in baie, isi observa atenta chipul, era palida dar nu avea ce sa faca, putin rimel si ruj, mai mult nu putea face pentru a-si ascunde uratenia. Se privi in oglinda scarbita de felul in care arata. Se mintea pe ea insasi punandu-si toate zorzoanele astea, oricat de "frumoasa" ar fi in exterior uratenia interioara ii iesea prin toti porii, crima parea sa-i murdareasca fata palida, cu sange.
-Mai ai mult ? se auzi vocea lui.
Ce ciudat nu stia nici macar cum o cheama....Era hotarat sa rezolve aceasta dilema imediat ce ea va iesi din baie.
-Cum te numesti ? intreba el brusc.
-Diana. Tu ?
-Mihai.
El o privea acum gales, privea pe micuta lui necunoscuta, era atat de sexy in jeansii aceia strimiti care ii imitau perfect modelul copselor ei micute si decolteul acela, care lasa sa se vada atat cat era necesar, ca sa-l faca sa se gandeasca la lucruri mai putin ortodoxe.
-Haide sa iesim, mai avem jumatatea de ora ca sa ajungem...
Afara o ceata densa acopera strada, ca o perdea de fum, abia puteai zari la un metru departare in fata ta. Semi-intunericul se lasa peste oras cu repeziciune. Luara un taxi de la coltul strazii. Ea se gandea acum, la cele intamplate pe parcursul zilei, mergea alaturi de un om despre care nu stia mai nimic, dar nu mai conta, poate avea sa sufere iarasi, sau poate nu...
Taxiul inainta, fara sa-i pese de problemele ei.Erau acum doar el si ea...