Pages

Thursday, January 8, 2009

El si ea...


Nu crede, nu te-ncrede in tine, visatorule tanar...
Lermontov





Agasata, obosita, fara vlaga si raceala aia stupida care parea ca nu o sa o mai paraseasca niciodata. In ultimul timp in viata sa nu s-au intamplat decat tampenii ; mai intai el, apoi ea. Ce mai urma oare? Deja nu mai conta. Frigul care ii strapungea paltonul o facea sa se simta vie. Da desi ciudat dupa atata timp ea inca mai traia.
Ajunsa in statie astepta microbuzul care avea sa o duca acasa.Dintr-o data telefonul ii suna in buzunar…cine sa fie? Pe ea nu o mai suna nimeni ,de mult! Era mama....ce-o fi patit ? Raspunse. Din difuzor auzi vocea calda a mamei ei :
-La multi ani!
La multi ani?! Ce ?! Aaaa....da azi e ziua ei. Uitase,ce mai conta oricum nu avea de gand sa sarbatoreasca faptul ca, a mai imbatranit cu un an.
-Aaa...multumesc, mama.
-Ce mai faci ? Cand vii acasa ?
-In curand mama, in curand...
-Vii de Craciun? Haide, vino nu te-am mai vazut de 1 an.
-Da mama,o sa vin de Craciun. Promit !
-Bine sa stii ca te asteptam...
Inchise telefonul. Da, astazi era ziua ei! Implinea 22 de ani, dar se simtea de 50. Nu o mai interesau petrecerile, prietenii, nu o mai interesa nici macar ea insasi. Uitase demult ca mai exista, era prea ocupata,cu ...nimic. Se simtea terminata, obosita, nu dormise toata noaptea, iar acum mergea spre garsoniera ei rece si in dezordine pentru ca niciodata nu avea timp. Microbuzul veni in sfarsit. Urca, zambi vag soferului, care ii facu cu ochiul, cat il ura pe tipul ala. Se aseza pe o bancheta, microbuzul porni si ea privea distrata pe fereastra. Vedea oamenii care misunau zgribuliti prin tot orasul, vedea cum nimeni nu zambeste, vedea acelasi zambet tamp la elevii care treceau pe strada, vedea lipsa de interes a liceenilor care pareau ca se duc la inchisoare. Vedea chipurile obosite din care disparuse orice fel de sclipire. Scoase din geanta oglinda aceea micuta si se privi pe sine.Slabise cearcane violete ii inconjurau ochii buzele se uscasera de la atata frig, parul fara vlaga arata mai degaraba ca un manunchi de paie aruncate in dezordine. Nasul rosu datorita racelii si a frigului era singurul care dadea o pata de culoare fetei ce avea de acum o paloare cadaverica. Isi amintea ca in trecut, el, ii zisese ca are chipul calm si luminos ca al unei madone. Unde era madona din ea? Disparuse odata cu el, el o ucisese si lasa in urma numai o stafie, iar ea fusese cea care ii puse capat oricarei incercari de a redeveni ceea ce a fost. Continua sa se analizeze, vede abia acum incercarea disperata de a da putina culoare tinutei sale atat de gri si stearsa prin fularul rosu, rosu ca al pasarilor flamingo, candva el ii spusese ca ii sta bine cu acea culoare si ea si-l cumparase anume pentru a-i face pe plac lui, acum il purta infasurat in jurul gatului, isi examina in continuare mainile rosii de la frig, mici si cu pernute ca de bebelus, lui ii placeau mainile ei. La statia urmatoare, un tanar cu parul in dezordine cu niste coli de duplex la subrat si cu un sac in spate,urca in micobuz creand mult zgomot.
-Ocupat ?!
-Nu.
Tanarul se aseza langa ea, el ii zambi iar ea ii raspunse. Il studie fugar, parea sa aiba cam aceeasi varsta ca ea…insa ce diferenta. Zambi si isi continua activitatea de dinainte. Necunoscutul o tot fixa cu privirea, simtea asta, dar nu avea de gand sa raspunda. Nu avea chef de flirturi stupide. Urmatoarea statie era a ei, trebuia sa coboare si sa-l lase acolo pe tanarul cu aer boem,care o privea in continuare. Isi facu loc sa treaca insa el ii facu semn ca o sa coboare si in aceeasi statie ca si ea. Coborara amandoi in aceeasi statie, ce ciudat?! Nu-si amintea sa-l mai fi vazut prin zona! Mergea pe strada cu pasi marunti, nu avea de ce sa se grabeasca, acasa nu o astepta nimeni. Ce ciudat suna acasa, acasa defapt insemna pentru ea garsoniera confort 4, in care locuia de 3 ani. Era micuta dar era a ei, zambi la gandul ca muncise mult pana sa si-o poata cumpara.O cumparase pentru el, ca sa se poata intalni, ca sa poata avea un loc al lor.Dintr-o data fu trezita din transa...
-Ma scuzati....
Se uita imprejur, vocea parea sa vina de undeva din spate, era tanarul care ii zambea atat de…cald de parca ar fi cunoscut-o de ani de zile. Se simti obligata sa-i raspunda la zambet. Pictorul, caci asta parea sa fie dupa ceea ce purta la el, o intreba daca nu are un foc. Dupa ce isi reveni, raspunse :
-Da... si ii intinse bricheta.
Ciudat! Uitase ca o mai are nu mai fumase de mult, de vreo 3 zile, uitase si nu mai avea nici bani. El, ii intinse o tigara si ea o primi mai mult din reflex, fumau si mergeau acum umar langa umar. Niciunul nici celalalt nu zicea nimic, pur si simplu priveau natura, copacii a caror frunze se ingalbenisera si se inrosisera, unele dintre ele erau cazute pe strada formand un covor multicolor. Urmatorul bloc era al ei, se gandea ce sa faca azi, doar era ziua ei...avea sa doarma si dupa-amiaza poate ca o sa iasa cu Laura, la un pahar. Sau poate ca o sa isi faca timp sa rezolve toate facturile alea, pe care trebuia sa le plateasca...
-As vrea sa-ti pictez un portret ! spuse tanarul deodata.
-Poftim ?! Sa ce ?!
-Sa te pictez...
-Glumesti, sau ce ! ?
-Nu, stii...eu sunt student la Arte plastice si...mi-ar placea tare mult daca m-ai lasa sa-ti fac un portet,ai un chip foarte...
-De om bolnav, descompus?! Incerca ea sa o faca pe sipirituala.
-De ce spui asta ?! Eu vroiam sa spun ca ai un chip foarte expresiv...
-A da ? Si ce exprima ?
- ...
-Dezgust ???
- ...
-Stii ceva lasa textele , nu am chef de flituri stupide. Nu am timp de asa ceva...
Si zicand asta intra in scara blocului. Ajunse la usa garsonierei, deschise aprinse lumina doar o secunda ca sa o inchida la loc, era o dezordine de nedescris, hartii, foi scrise, referate, dosare, ziare, pungi de chipsuri,sticle de cola,doze de bere, chistoace de tigara in cana de cafea...deschise computerul si de pe monitor ii zambi el .Ce mult trecuse de cand facuse poza asta, atunci erau fericiti...deschise winamp-ul. Acum in casa rece rasuna : I’m just a dreamer, I dream my life away....Oare cand incetase ea sa mai viseze ? Lasa visatul deoparte pentru ca stomacul isi cerea dreptul, merse in bucatarie. Frigiderul, un desert siberian, nu mai cumparase mancare de saptamani intregi. Intr-un colt o doza de bere,uitata.... O deschise, bau cam un sfert din continut isi lua telefonul si suna la o pizzerie ca sa-si comande o pizza trebuia totusi sa se hraneasca .In telefon rasuna vocea plata a unei domnisoare, comanda pizza aia care ii placea ei, cu mult ananas. Fata ii spuse ca in 45 de minute baiatul va veni la usa. Bun asa, avea timp sa faca o baie...intra in baie si lasa apa sa curga in cada...Revenind in sufragerie rasuna acum : Ochii tai, plini de soare si vis, Mana ta, parul imi mangaia. Mi-amintesc, fara sa ma gandesc, Ca prin vis... Povesteai, vorbe dulci imi spuneai, De un print si de-un rege vorbeai. Mi-amintesc, fara sa ma gandesc, Ca prin vis...Intr-o seara, ma alintai, O poveste cum imi spuneai Si in poala, tu ma tineai Suradeai...Spune mama, unde te duci ? Mama, stai sa ma asculti. O mama, imbatranesti...Unde esti ?Au trecut, cati ani de-atunciDe cand tu, imi povesteai.Anii trec, nu inteleg,Fara rost...Parul tau s-a mai albit. Mana ta a imbatranit. Ochii tai sunt ca atunci, Ca prin vis... Spune mama, unde te duci ? Mama, stai sa ma asculti O mama, imbatranesti...Unde estï ?
Se lasa usor jos....lacrimile ii brazdau fata,curgeau suvoaie si nu-i mai era teama...Se gandea ca nu-si mai vazuse mama de un an, se gandea ca nu mai vorbea cu mama ei, se gandea cat de nerecunoscatore este...Se chirci pe podea si asculta melodia aia atata de sadica pentru ea in acele momente, plangea, asa cum nu o mai facuse demult. Isi aminti de ea, isi aminti de el, si durerea pe care o simtise. O data cu ea o parte din suflet ii murise, ar fi vrut sa-i fi zis sa ramana, ar fi vrut sa nu fi fost asa, ar fi vrut sa nu faca gestul ala. Ar fi trebuit sa-l lase pe el in pace, si ea sa-si urmeze calea, dar nu...a trebuit sa-l asculte. Acum ea era singura, distrusa pentru el nu conta, a plecat imediat, a abandonat-o a lasat-o singura, fara aparare, a disparut. A lasat-o singura cu fantoma care o bantuise timp de 3 luni, o lasase cu amintirea, cu durerea. Isi duse mana la pantec, mangaia usor locul unde fusese ea, statea intinsa, plangand pentru amandoua. Ii fusese atat de draga fiinta aceea care se formase in ea, si ii venea sa urle de durere la amintirea slabiciuunii ei in fata lui, ar fi vrut ca marea de lacrimi pe care a varsat-o de atunci, sa spele tot ceea ce a fost. Nu isi dadu seama cand adormi si fu trezita de clinchetul soneriei, abia atunci isi aminti de cada si de baiatul cu pizza, alerga in baia care era inundata, inchise robinetul si merse sa raspunda. Deschise usa.
-Pizza comandata...
-Ce cauti tu aici ? Era pictorul care o abordase mai devreme.
-Am venit sa-ti livrez comanda !
Nu mai intelegea nimic, insa il pofti pe tanar inauntru pana sa gaseasca banii, era sub stare de soc...din baie. iesea apa.
-Aici e apa ?
-Aaa...da. Am adormit si apa a iesit afara din cada.
-Pai da drumu’ la supapa de scurgere....
Asa e, in ameteala ei uitase sa ii dea drumul.El intra ca si cum ar fi fost la el acasa si scoase dopul de la cada.
-Gata, acum se va scurge toata apa. Dar...ce-i la tine aici ? Au avut loc lupte sau ceva de genul ? zise el zambind.
-Nu doar ca nu am avut timp sa fac curat, raspunse ea stanjenita,rosind.
-Stiu cum e, la mine e si mai rau.
Cauta bani in poseta ca sa ii dea si sa scape de el. Ar fi vrut sa fie singura,sa-si poata plange in liniste durerea.El insa parea sa nu se sinchiseacsca de ea, isi dadu jos haina si se aseza comod pe un fotoliu. In sfarsit ,gasi portofelul, ii intinse doua bancnote de 10 lei.
-Uite, merci ca mi-ai adus pizza....
-Ce imi dai si bani,? sopti el amuzat. Fac eu cinste, sau nu ai de gand sa ma inviti la masa ?
-Pai...aaaa.. stii, bine. Stai sa ma duc sa caut doua farfurii.
Ce vroia tipul asta ? Si de ce il tolera ea in casa ei ? Poate pentru ca se saturase de atata singuratate si ca astazi era ziua in care s-a nascut. Dupa atata timp era din nou un barbat in casa. Nu avea nicio farfurie curata, spala doua farfurii , doua furculite si un cutit. Intrand iar in camera il gasi in fata computerului, cautand vreo melodie, parea atat de concetrat. Mirosul de mancare ii trezi la viata stomacul adormit...desfacu cutia de pizza si taie felii blatul aburinda.
-Hai sa mananci...
Ce ciudat era, nu mai mancase demult timp cu cineva,se obisnuise singura.
-Imediat...
El se apropie de masa si se aseza alaturi de ea, mancau in tacere.Acum rasuna placut in surdina :They say that a hero could save us, I’m not ganna stand in hero’s way....O privea fix, de ce oare avea obiceiul asta atat de enervant, tot ceea ce manca inghitea in ghionturi, nu putea sa se simta in largul ei.
-Stii, zise el, vroiam sa zic ca chipul tau exprima multa tristete.
- ?!
-Da, imi pari foarte trista si...
- Si ce ? De aceea te-ai gandit sa vii sa-mi tii de urat ? Si sa incerci sa ma imbrobodesti cu texte din astea rasuflate ?!
- ...
El se ridica de la masa si porni spre usa. Ce gresise !? Abia acum isi dadea seama ca el nu era ca celalalt si ii striga :
-Stai !
-De ce ? Ca sa aud cum ma faci prost ? Nu multumesc, eu incercam sa...dar lasa, nu mai conteaza.
-Nu, te rog, mai stai ! Nu vreau sa raman singura ....nu azi.
-Ce e azi ?
-Ziua mea de nastere si un an de cand...
El o invalui dintr-o data intro privire atat de calda incat toata gheata din sufletul ei se topi. Veni spre ea si o imbratisa. Se simtea atat de bine, atat de protejata, nu se mai simtise astfel de cand el... a plecat.Au stat asa minute in sir, ei ii curgeau usor lacrimile. El,se uita la ea uimit, si ii sterse lacrimile de copil, cu podul palmei. Ea isi alinta fata de palma lui ca o pisica. Era atat de bine...dintr-o data mainile lui, ii ridicara fata plansa si o saruta. Surprinsa de gestul lui ea, inchise ochii si simti cum limba lui se impletea cu a ei intr-un dans mistic, din ce in ce mai pasional. Deodata el se retrase speriat. Isi lua sacul si pleca.
-O sa ma intorc si maine...ii zise din usa.
Ramase singura ca un copil in mijlocul camerei goale, inconjurata de mizerie. Sufletul ei era din nou gol, pustiu, trecuse zefirul prin el dar acum vantul puternic al iernii il alungase, si isi lua iar locul . In graba lui isi uitase colile de duplex la usa, pentru o clipa ea vruse sa vada ce e. Dar se opri, era ca si cum i-ar fi violat intimitatea, asa ca le lasa colo uitandu-se la ele ,cu speranta. Daca nu venea pentru ea macar pentru ele, va veni. Gasi pachetul lui de tigari pe coltul mesei, il deschise, lua una, o aprinse si trase usor din ea uitandu-se la fumul care se ridica rotocoale in tavan. Isi aminti cand invatase sa fumeze prima data, i se spusese ca trebuie sa zica ‘Aaa...mama.’ ca sa poate trage fumul, ce departe erau acele vremuri cand nu stia nimic, cand nu-l cunoscuse pe el, pe ea, cand nu cunoscuse cu adevarat durerea. Era doar o adolescenta din provincie, venita in capitala. Isi amintea ca a fost fermecata de maretia Bucurestiului, ca privea cu jind vitrinele magazinelor care mai de care mai atragatoare. Acum totul o lasa rece, nimic din farmecul orasului nu o mai impresiona, odata cu el disparuse toata magia. Se ridica si merse in baie era totusi cazul sa fac o baie, dadu drumul apei, punand sarurile date de la farmacie pentru raceala.Dupa 5 minute era in cada, cu muzica data la maxim, asa incat sa se auda pana la ea ritmat: You’re simply the best, Better than all the rest... Ofta, nu era cea mai buna, se lasa dusa de val...

0 comments: