Pages

Wednesday, February 11, 2009

Hai sa vorbim...



Hai sa vorbim....despre nimicul pe care il raspunzi de fiecare data cand te intreb ce ai. Hai sa vorbim despre noi...despre "eu si tu"....Hai sa vorbim despre tine...hai sa vorbim despre ce ai facut azi.....aaaa...nimic, asa-i?! Hai sa vorbim despre iubire....te deprima?! Pfff...atunci hai sa vorbim despre altceva....despre ceva care te pasioneaza pe tine...despre ceva frumos....numai sa vorbim, iubire...pauzele lungi si tot mai dese care apar intre noi nu prevestesc nimic bun. Zici ca nu e nimic? Eu zic ca te inseli mon cher...si iti zic ca e grav. Bine...ok, nu mai insist pe tema asta. Dar, te rog, dragule...te rog...sa vorbim ...depre ziua in care ne-am intalnit pentru prima data. Spui ca nu vrei pentru ca iti aminteste de Ea...da, bine, inteleg. Atunci hai sa vorbim despre ziua in care ti-am zis "da". Nici asta nu te intereseaza?
Atunci hai sa vorbim despre primul rasarit vazut impreuna....despre miile de nuante de rosu care se rasfrangeau pe chipurile noastre in dimineata aceea si despre aminitirea noptii petrecute impreuna....hai sa vorbim despre primul nostru sarut...despre momentul in care buzele noastre s-au unit formand una singura, care fremata din ce in ce mai febril. Da...inteleg...nici asta nu te intereseaza.
Atunci poate vei vrea sa vorbim despre apusul de la mare...delir cum ar zice un prieten...cand mergeam impreuna pe plaja si vorbeam despre cum va fi si ce vom face atunci cand ne vom muta impreuna...cand vom avea copii...hai sa vorbim despre planurile noastre de la inceput...Hai sa vorbim despre toate visele la care am renuntat si despre cele care inca nu au apucat sa se formeze. Hai sa vorbim despre tacerea ta...zambesti timid...te eschivezi, vad bine...Atunci copile...nu vom vorbi nimic...te las cu gandurile tale...poate intr-o zi vei avea chef sa imi spui ce e in capsorul tau cu bucle satene, ce se ascunde in spatele ochilor tai albastrii...ce e in mintea ta cand ma privesti cu acea privire de om pierdut...
Sper sa pot veni si maine...Nu stiu...Nu iti promit....in orice caz nu ma astepta.Iti dau un apel cand ies de la scoala...poate voi trece pe la tine. Sa stam ca si azi...tu privind in gol si raspunzand raspicat...eu incercand sa comunic cu tine...Offf...copile....ce n-as da sa ghicesc ce se ascunde in spatele chipului tau de serafim....sa vad si eu macar pentru cateva minute lumea aia in care umbli mereu hoinar...lume care te tine de ceva timp departe de mine....Te las, vorbim si maine.
Tschus!

4 comments:

Mind Tricks said...

Simtirile tin loc vorbelor

Qudatu said...

Simturile nu tin loc de vorbe; lipsa de comunicare creeaza bariere de netrecut; lipsa vorbelor dezumanizeaza; un om tacut, misterios, se poate transforma in ceva sters, in ceva limitat... >>>Fuckin nice, asa ca paranteza ;)) ... Do The Do PerHonen!!!

Jean Bica said...

da' de ce sa vorbitzi? Mai bine simtzitzi-va unul pe altul...si nu o sa mai fie nevoie de vorbe...o sa va intelegeti fara vorbe.

Perhonen said...

din punctul meu de vedere comunicaerea es te cea mai importanta intr-o relatie indiferent de natura ei...comunicarea este liantul perfect intre doua persoane care vor sa formeze un tot unitar...