Ce-ar fi?!

Ce-ar fi…?!


Plânge iarăşi pianul…
Anunţa întâlnirea cu realul,
Acelaşi loc,ca si la anul
Aceeaşi ora, tot in noapte,
Aceleaşi dulci si triste şoapte,
Aceeaşi dulce reverie,
Acelaşi înger de hârtie,
Aceeaşi figura de origami,
Aceeaşi umbra de tsunami,
Aceleaşi forme încurcate,
Aceleaşi minţi, dar mai blazate,
Aceiaşi oameni fara rima,
Acelaşi colt fara lumina,
Aceleaşi versuri fara rost,
De ce oare te-ai născut prost?
Aceleaşi vechi, noi întrebări,
Acelaşi zumzet de viori,
Aceleaşi figuri obosite,
Ce par de friguri zguduite,
La fel ca ieri, mai rău ca mâine,
Ce-ar fi daca-ai fi fost un câine?
Ce-ar fi daca nu ai fi?
Si daca-ai fost…
Ai avut oare un rost?
Plânge iarăşi pianul…
Anunţa sfârşitul comediei,
Când totul se transforma ,
Din nou in ceea ce a fost,
Când lumea se transforma, in huma.