Pages

Saturday, June 27, 2009

Cateva lamuriri...



Despre mine…


Inca nu m-am descoperit complet si nu stiu cine sunt dar, pot sa va povestesc cate ceva despre mine cea de acum, lucruri pe care probabil nu le stiti. 
Eu… sunt o copila asa cum imi place mie sa cred, prefer inocenta copilariei lumii oamenilor mari desi mi s-a spus ca eu am fost intotdeauna matura in gandire deci am renuntat la copilarie de la o varsta frageda. In fine…Daca e ceva de spus despre mine este faptul ca imi place sa citesc, sa scriu, sa cunosc oameni, sa calatoresc, sa cant, sa dansez, ma intereseaza istoria, filmele si artele plastice desi la cele din urma nu sunt foarte talentata, stiti cum se spune, cine nu are talent se face critic, asa sunt si eu in acest caz. 
Cartea mea favorita este “ Idiotul” de F. M. Doistoievski, filmul preferat “Forest Gump” iar melodia preferata “ Nothing else matters” de la Metallica, bineinteles ca acestea sunt preferintele de acum nu garantez ca vor fi aceleasi peste o luna, doua cand poate voi descoperi alta carte, alt film sau alta melodie care sa imi placa mai mult decat cele amintite mai sus.
Am experimentat destul de multe pana la aceasta varsta si mai ales in ultimul an, lucruri care inca nu au apucat sa se sedimenteze si de aceea s-ar putea sa existe fluctuatii de idei si chiar contradictii. Prefer sa cred ca sunt o persoana realista, imi place sa spun lucrurilor pe nume si imi mai plac lucrurile clare.; pentru mine da e da si nu e nu. Recunosc, insa, ca sunt o romatica incurabila, o visatoare…incerc sa imi ponderez visele si sperantele cat de cat, ceea ce ma face realista asa cum spuneam mai devreme; cred?! Desi am fost dezamagita de multe ori de fiecare data m-am ridicat si am mers mai departe cu fruntea sus; pana la urma faptul ca ai fost ranit odata trebuie sa te opreasca sa crezi? Asta e intrebarea. Eu una cred in oameni si in puterea lor de asi schimba cursul vietii si de ce nu, de a se schimba…stiti cum se spune: fiecare sfant are un trecut si fiecare pacatos un viitor, asa ca…fiecare avem dreptul la visare si sa fim increzatori in viitor pentru ca viitorul e ca o pagina goala dintr-un document word, simpla , alba asteapta sa fie umpluta cu litere, cuvinte, expresii si astfel ia viata o poveste.In fond, suntem altceva decat suma experientelor noastre?Eu as zice ca nu. Nu imi plac snobii si nu suport prostia, ce urasc cel mai mult e minciuna si bineinteles mitomanii.
Vreau sa cred ca voi ajunge undeva mai sus decat majoritatea, cel mai mare vis al meu este sa fac ceea ce imi place si sa fiu multumita de mine ca om, acel undeva mai sus inca nu pot sa il definesc dar, cred eu ca-i de bine. Sa fiu Om. Sa respect sistemul de valori pe care l-am construit si la care inca mai lucrez, reprezinta prima mea grija din punct de vedere moral; nu vreau sa intru in discutii filozofice si sa spun ca ideea de moral, etic difera de la om la om.
Cineva m-a descris odata ca fiind : Fata cu parul ca toamna, chipul ca iarna, buzele ca primavara si ochii ca vara; sa stiti ca avea dreptate.  
Sunt multe de spus despre un om, e foarte greu sa caracterizezi pe cineva si mai ales sa vorbesti despre tine. Asa ca voi pune capat acestui eseu in adevaratul sens al cuvantului, in speranta ca s-a mai facut ceva lumina in legatura cu cine sunt, unde ma aflu si unde vreau sa ajung.

7 comments:

Lucylle said...

Partea interesantă e că, dacă ar fi să vorbeşti despre tine, de fiecare dată ai mai adăuga ceva. Mereu mai este de spus câte ceva. Şi vei observă că acest "câte ceva" este infinit. În general, toţi am vrea să ne descriem ca fiind om. Dar cum om în zilele noastre se defineşte destul de greu.... puţin ajungem să fim oameni. Nu ştiu cine zicea, sau dacă-i vorbă din popor, dar "să fi om e lucru mare". Foarte bine punctat să fi om.
Iar cine ţi-a zis că ai părul ca toamna, chipul ca iarna, buzele ca primăvară şi ochii ca vara sigur ştie el ce zice. Să faci o asemenea caracterizare presupune cunoaştere. Iar mie îmi place să cred că şi iubire.
Mult succes în atingerea scopurilor.
O îmbrăţişare. :)

Perhonen said...

Multumesc pentru gandurile bune...intr-adevar, noi oamenii ne-am pierdut in timp caliteat asta de a fi Oameni din pacate.

Cristina said...

nu, nu esti realista! Crede-ma!:D te iubesc oricum...

Perhonen said...

se pare ca nu sunt realista...deci, ca v-am mintit...:)) imi cer scuze.:">

22minutes said...

De ce ti-ai numit blogul Generatia Prozac?

Perhonen said...

pentru ca intr-un fel sau altul cu totii suntem membrii ai generatiei prozac...:)de asta mi-am denumit blogul generatia prozac si de ce sa nu recunosc ca si filmul a avut partea lui de vina. :)

Dan, Dani sau Daniel said...

Incearca sa eviti raportarile la "moral", e o linie atat de subtire intre acest moral/imoral, si asa cum ai spus si tu pentru fiecare dintre noi e altfel. Out of the records nu te lasa atrasa in mlastina baltoasa a celor mici ce te inconjoara cu tot mai mult spor, observ.