Pages

Friday, December 26, 2008

Incotro?...



Cat de departe e acel sfarsit? Cat de aproape suntem sa ne implinim visele? Visam sau speram? Visele sunt himere? Himerele pot deveni realitate? Infern: peren/etern? Cand vom stii unde e capatul puterilor, durerilor, uitarii, strigarii, inchisorii, frumosului, visului, absolutului, infinitului, sperantei...
De ce timpul trece atat de repede? De ce nu pot zambi atunci cand ma simt nefericit? De ce nu pot visa atunci cand simt? De ce nu pot sa zbor? De ce nu pot sa ating absolutul? De ce timpul trece si nu se mai opreste? De ce nu reusim intotdeauna ce ne propunem? De ce mintim? De ce iubim? De ce radem? De ce plangem? De ce suferim, pentru ce? De ce intotdeauna trebuie sa fie un drum gresit si unul bun?

Am incercat intotdeauna sa ma integrez...sa fiu acolo sa fac parte din peisajul lor...unde si cand m-am nascut inca nu stiu...undeva la granita intre fantezie si realitate...undeva intre bine si rau...undeva la mijloc intre cele patru....poate ca nici nu m-am nascut...ciudat e ca totusi sunt.

Si sunt un produs al lor, al tuturor, al societatii...oare infernul exista sau e aici? Oare exista ceva dupa moarte? Oare mai traiesc? Si daca am murit?...Dar...cum sa mor daca nu m-am nascut initial...nu, nu, nu, n-are nicio logica!


Cine sunt? Un om integrat in societate? Sau doar un avorton al societati din punct de vedere moral...sau poate ca sunt printul raiului si poate ca acesta este raiul...sau poate nu. Si daca totusi nu e nimic maine...si daca maine nu mai vine...as vrea sa pot vedea lumea asa ca Ea, as vrea sa pot deslusi haosul din capul Lui si sa ii pot ghici gandurile. Nu exista rai/iad...bucurie/tristete...sunt inventii d'ale lor...inventii menite sa ma faca sa ma simt mai bine sau mai rau...dar...in definitiv ce imi pasa mie de ei...sunt ei oare masura faptelor mele? Trebuie sa ma incadrez in standarde? Exista standarde? Si...cine le stabileste...care e masura etalon a puritatii...frumusetii...fericirii...bunastarii... exista o masura etalonata? Sau fiecare vede lucrurile dupa bunul plac?


M-am nascut ca sa traiesc pur si simplu sau am un scop...exista asa ceva numit scop? Tel? Ideal? Vis...de ce ? De ce trebuie sa mai traiesc...sa respir? Sa merg mai departe...ma va cunoaste cineva? De ce sa nu cunosc lucrurile cum vreau eu si cand vreau eu...de ce sa fiu ca ei cand pot fi ca mine? De ce exista limite intre rau si bine? Nu sunt oare eu capabil sa am propriul meu sistem de valori? Sa imi fie oare mie rusine? Trebuie sa cunosc rusinea? De fapt, ce e ea? Nu cumva tot o inventie de'a lor care e menita sa ma margineasca pe mine? Oare El a simtit rusinea? dar Ea?


Incotro ne indreptam? Unde si cand vom ajunge sa fim iarasi oameni? Vom cunoaste oare vreodata dragostea...iertarea...impacarea...sau vom fi mereu dominati de marsavie, viclenie si ura?


Tu, firule de praf, ce crezi? Crezi ca ne va fi maine, mai bine? Ca va exista cineva care sa atinga iarasi conditia de Om? Crezi ca undeva mai exista speranta? De ce nu imi raspunzi? Hei...mai esti?


Asa vorbea un biet spirit incatusat unui efemer dar, fericit fir de praf.






Intrebarea mea este deci: Incotro?...



2 comments:

Dan Gheorghe said...

la multi ani!

Perhonen said...

Multumesc la fel! Daca asta face referire la noul an!
Daca face referire la altceva , nu pot sa nu ma abtin sa intreb la ce?


Ori cum multa sanatate si fericire in anul ce va urma!
tschus!