Vise...

Vise…imprastiate intr-un sertar, inca mai cauti scrisorile pe care ti le trimitea,inca mai citesti povestile de demult, cand pana la el mai era mult. Inca mai privesti cu tristete versurile scrise cu stiloul chinezesc, inca mai citesti cuvintele abia descifrabile pe foile ingalbenite, de timp, din neatentie…
Cand …cum…si unde s-a terminat nu stii nici tu. Sa fi fost oare intre ieri si azi? Sa fi fost intre azi si maine? Nu stii, nu iti mai amintesti…mintea iti joaca feste si rade de tine, te amageste ca pe un copil. Dintr-un colt il vezi, parca-ti surade! Ii zambesti dispare…apare din nou, si o tineti tot asa intr-un joc continuu. Cand e plecat ii simti lipsa. Cand e cu tine te sperie…apare doar atunci cand…deschizi sertarul cu ... vise.
Ciudat astazi nu a mai venit! Desi ai deschis seratarul de mii de ori.Ce o fi patit? Deschizi din nou sertarul cu vise…si gata. Uite-l, apare! De data asta te cheama la el…te indeamna sa-l urmezi! O fi bine, oare? Nu mai conteaza de cand asteptai clipa asta?!…Te lasi purtata de el, si …parca zbori! Se deschide fereastra si…surprinzator zbori! Iti zambeste…ii zambesti tamp, nu mai ai forta sa ripostezi, nu poti nici macar sa te misti. E atat de bine! De cand nu te-ai mai simtit asa? De veacuri…inainte sa se termine clipa deja te-a cuprins... deznadejdea.
Ai realizat ca el va pleca si ca totul va fi ca inainte. Ai cazut de acolo de sus de unde a binevoit el sa te duca, sa te ridice... Totu-i ciudat! Acum, zburati impreuna si deodata iubitul tau, ti se transforma in calau! Iti da drumul si te lasa sa cazi.Te prabusesti, cazi, te sfarami de caldaram, simti durerea balsamica in tot trupul. Il vezi cum rade si nu indraznesti sa-l întrebi de ce? El a fost tot, viata si moartea, din iubit a devenit atât de simplu cel care te-a ucis …acum ce o sa faci?...


La ştirile de la ora 17: O batrana de la un azil de batrani din Bucuresti, s-a aruncat de la fereastra…astazi in jurul orei 14, nu se stie sub ce circumstante!

Refuz

Abuz de vorbe desucheate
In urechi ce inca sunt caste.
Desfranare fara capat…societate.
Copiii de azi , adultii de maine
Crestem durere cand vrem bine.
Maturizam mult prea rapid,
Marsaluim spre absolut.
Refuz sa cred ca asta-i bine
Ca asta ma asteapta si pentru mine.


Femeia ce pana ieri era fecioara
Refuza sa mai planga
Partea din ea care a murit.
Mama, ce pana ieri,
Era indoiliata.
Refuza sa isi imagineze …
Copila moarta.
Refuz spontan …
Ganduri, vise, sperante, iluzii
Sfaramate…
Refuz sa mai visez ca ieri…
Dar nu voi inceta sa o fac si maine.

A mai trecut o zi..

A mai trecut o zi si ma gasesc aceeasi...acelasi pat, aceeasi masa...aceeasi carte aruncata in spatele lampii de pe noptiera; aceleasi melodii ascultate o data, inca o data si inca o data pana la saturatie. Aceeasi sila de trezitul de dimineata, durerea de cap pana cand simti parfumul cafelei ce te imbie din bucatarie...aceleasi toate.Viata noastra e compusa dintr-un sir lung de intamplari si actiuni repetate, sentimente de deja-vu unul peste altul....Scoala...abject...durere....enervare....frustrare...blazare...indobitocire si multe altele, aceleasi.Ajung seara in patul acelasi ca si dimineata, in aceeasi camera cu aceleasi haine aruncate in acelasi colt, cu aceeasi carte de pe aceeasi noptiera si cu aceleasi melodii ascultate pana la saturatie....imi zic in gand : A mai trecut o zi...aceeasi cu cea de ieri asemanatoare si cu cea de alaltaieri!

Despre generatia vesela...

La o discutie avuta in clasa, in timpul orei de desen, una dintre colege ne spunea ca bunul gust, respectiv, bunul simt sunt native; ea aducea ca dovada acei copii care s-au ridicat din mizerie cu ajutorul scolii si al educatiei, nimeni nu o poate contrazice pana la un anumit punct...insa acei copii care reusesc sa scape de prostia si de programul asiduu de indobitocire al parintilor( vezi facut poze cu tigara in gura/ fardat de la varste fragede) sunt cativa, foarte putini din pacate.
Toata lumea vorbeste despre cocalari si printzese, de pitipoance...toata lumea ii blameaza, but hey...intr-o lume in care copii de 12-13 ani vad sclipici, fard aplicat in 5 straturi si fond de ten cat cuprinde, la ce ne putem astepta? Suntem limitati de produsele gasite in magazine, de reviste proaste care invata fetite de 11 ani cum sa se machieze si mai ales de reviste pt fetite de 5-6 ani care au lip-gloss cadou; limitati de societatea asta frivola care nu face altceva decat sa promoveze nesimtirea, tupeul si incultura si sa nu uitam limita pe care ne-o impun banii, sa fim seriosi daca ai bani iti poti lua haine dragute care arata bine si te fac mai deosebit fara sa aiba cine stie ce sclipiciuri, insa si asta e o problema relativa,ca daca ai bani si iti cumperi haine de prost gust tot aia e.
Mai trist e cand vezi oameni in toata firea prostindu-se, pitiponcindu-se...ma uimeste mai mult sa vad o tipa de 40 de ani, care arata ca naiba, dupa 3 nasteri, cu o fusta atat de scurta incat sa i se vada cuca si bonus operatia de cezariana, sa nu uitam de culori gen: roz, mov, verde, albastru in par, inteleg ca pe vremea lu' Ceasca nu erau d'alde d'astea da' nu cred ca e cazul sa ne prostim la 50 de ani- astea is pitipoancele tomnatice.
De ce sa asculti Chopin cand poti asculta Guta...e mult mai accesibil si bonus iti poti scutura suncile cu talent pe ritmuri tiganesti( a nu se intelege ca am ceva cu muzica tiganeasca pura).
In fond si la urma urmei, fiecare isi alege modul de vestimentatie preferat si isi etaleaza ce crede el ca il pune in evidenta mai bine...teoretic, insa practic instinctul de turma primeaza asa ca fiecare pune pe el ce e la moda si de firma, ca deh... tre' sa fie in trend si cea mai mare shukarime ca sa o placa baietii...cmmon dudes...sa fim seriosi cat credeti ca va veti mai permite sa fiti asa? Fetelor, treziti-va, la 30 de ani o sa va cada fata si o sa aveti riduri de un deget grosime....Cah!
Personal cred ca nimeni nu vrea sa se fie cu cineva atat de superficial, nici macar papuseii aia cu multi bani...banuiesc, ca baietii vor sa mai vada si culoarea naturala a pielii, puful auriu de deasupra buzei de sus, vor sa sarute buzele nu stratul de 5 cm de gloss, eu una as fi scarbita sa sarut o tipa care s-ar masca si ruja asa...Garrr!
Anyhow...nu cred ca vor intelege multi ce am vrut sa spun eu aici...daca stau bine sa ma gandesc, nici eu nu prea am inteles...Da' macar am incercat sa imi spun parerea despre "fetele frumoase"...din moment ce eu nu fac parte din aceasta categorie, si nici nu vreau sa ma integrez in lumea asta plina de modele prafuite, imbacsite de fard si parfum. Sper ca am facut o treaba buna desi, ma indoiesc.
O conluzie a tot ce am balarit eu aici: Suntem multi si diferiti, unii mai "speciali" decat altii, fiecare vede lumea in felul sau unii mai roz altii mai gri....dar, toti suntem parte a societatii si ne supunem normelor sociale, fiecare in felul sau... unii mai mult, mai putin sau deloc....

Fadding like a flower...

Prinsi in capcana nervilor...a cuvintelor spuse fara rost, dragostea dintre ei palea asemenea unei flori. In loc de cuvinte soptite...in loc de cuvinte tandre, tipau unul la altul...isi reprosau chestii aprope fara importanta.

Cuvintele dor...spuse fata. Baiatul era prea ocupat cu nervii lui ca sa o asculte...sau poate chiar nu intelegea.

Si asa au trecut zile, luni, ani iar ei nu si-au facut niciodata timp ca sa discute despre nimic-ul pe care ea il raspundea de fiecare data cand baiatul o intreba ce se intampla cu ea.

Azi dupa atatea certuri si discutii amandoi se simt sfarsiti, ii termina gandul ca de fiecare data cand se redreseaza apare ceva care ii trage si mai mult in jos.
Cum ar putea ea oare, sa uite te iubesc-ul spus in sila zilele trecute? Ce daca baiatul era nervos...a fost si ea nervoasa dar asta nu a impiedicat-o sa ii spuna ca il iubeste...din contra. Dar, oameni sunt diferiti, e natural sa fie asa...insa, uneori te astepti ca cel de langa tine sa inteleaga de ce ai nevoie sau macar sa incerce. Nici ea nu il intelege pe el...dar, incearca, fiecare cuvant de-al lui...fiecare vorba aruncata aiurea pe ea o doare....el zice ca nu intelege de ce...ea ii spune ca e asa pentru ca il iubeste, pentru ca fiecare gest, zambet, sarut, atingere conteaza. A incercat atata timp sa fie perfecta, sa ii faca pe plac incat acum a ajuns sa nu se mai recunoasca in oglinda ei interioara...a ajuns sa simta ca e inlocuita de altcineva cu alte ganduri, cu alte perspective, alte prioritati. El ii spune ca dramatizeaza,oare nu isi da seama ca ea chiar asa simte...cred ca nu, din pacate dar....Ce rost mai are acum cand zarurile au fost aruncate? Cand intre ei se deschide o prapastie din ce in ce mai mare?Niciunul.

Fata sta si plange noaptea in somn...baiatul viseaza urat...dragostea si pasiunea ce i-a unit odata pare sa se estompeze in spatele lacrimilor si al viselor urate.

Iar azi, fata ii spune baiatului oftand: And if one day when you weak up, i won't be there, please, don't let that surprise you my dear....

Eu

Eu…
Alternativa nevoilor tale,
Eu…
O fiinta fara pudoare,
Eu…
Nu-mi fac reclama gratuita,
Eu…
Un sfert de ciot dintr-o aripa,
Eu…
Copil deviat de la realitate,
Eu…
Blazare pura,
Eu…
Usor de mers peste masura,
Eu…
Membru al generatiei prozac.
Eu…
Nimic…
Eu…
Parazit.
Eu…
Si cu mine…
Hm…
Ce? Nu ma stii?
Asta e!

Dadaism

Dadaism…

Eu…

Copil pervers cu ganduri incurcate,

Tu…

Un demon ce hraneste orice imaginatie,

El…

Un om ce trece strada,

Ea…

Persoana de care te lovesti, aceea

Aceasta?

Poezie in stil Dadaist.

Noi…

Vietati ce fac doar rau,

Voi…

Fiinte vrednice de mila,

Ei…

Gaz transparent ce se respira.

Aceastea?

Dadaism?!

Nu, lumea!