Pages

Monday, September 28, 2009

Inceput...


De-ai sti, mon cher, prin cate locuri am colindat impreuna si ce minunatii ne-au incantat privirea.Am umblat prin camere straine noua si le-am facut acasa pentru cateva ceasuri, ne-am lasat inveliti de cearceafuri colorate vioi, pe care era desenat cerul. De-ai sti, de cate ori ti-am luat mainile intr-ale mele ca sa le incalzesc, de cate ori te-am sarutat pios pe obraz si de cate ori m-am jucat in parul tau.Sa stii ca m-am intalnit chiar si cu dragonul tau intr-una din zile cand mergeam singura pe bulevard, mi-a zis sa te salut si sa iti transmit ca vine la lucru saptamana viitoare. Sa nu te superi dragul meu, are si el alte treburi momentan, asa a spus.                                            

De-ai sti, mon cher, cate iti doresc....cate doresc de la tine si pentru tine, ai zice ca's nebuna si ca mai bine sa-mi vad de ale mele si sa te las pe tine sa-ti faci griji pentru ca tu esti om mare si ai anumite responsabilitati.Ei bine, afla ca nu vreau, vreau sa impartim tot, absolut tot. Suntem prieteni mai inainte de toate si datoria mea de prietena e sa iti fiu aproape, mereu.                          

Mai sunt cateva lucruri de stiut dar, care chiar si mie imi scapa acum. Promit sa revin asupra micii mele epistole catre tine si sa o reeditez asa cum se cuvine, sa-ti spun mai multe in cuvinte mai frumoase.

Au revoir, mon cher!Au revoir...

Tzrrr!Tzrrr! Este ora 7 si 30 de minute, este timpul sa va treziti! 

Tuesday, September 22, 2009

Ioi ioi ioi...





N-am mai postat nimic de  5 saptamani, mintea imi spune ca ar fi cazul sa  mai scriu ceva pentru ca as avea despre ce, dar ia ghiciti, lenea nu ma lasa. Nu vrea si pace. Asa ca iata-ma facand si acest mare pas pentru mine si probabil nesemnificativ pentru voi, scriu.

Asta e a doua saptamana de scoala, clasa a 12a , BAC si alte ciudatenii ce sa zic amicii mei doispisti Vive  Napoleon, nu?! Eh...noi sa fim sanatosi ca BAC-ul vine, nu va temeti. Inca nu m-am acomodat cu ideea si probabil ca pana pe undeva prin semestrul doi, in  mai, nici nu o voi face. Cristina nu indrazni sa ma certi. 

Nu v-am  povestit deloc despre vara asta minunata petrecuta ba la Cluj, ba pe la bunici, ba acasa, ba la mare , pentru ca da, am fost la mare chiar daca doua zile din care una a plouat. Ce are a face? Am vazut marea, am facut plaja, baie, alea alea, nebunie, dar s-a terminat.

Acum e cazul sa va parasesc, nu promit dar incerc sa revin curand. Plec! O simt cum vine, ii simt rasuflarea in ceafa. Da, ati ghicit, era lenea! 

Ps. Tu ce sampon folosesti?!

Tschuss!

Perhonen

Sunday, August 16, 2009

Angel, Sad Angel...

Cuvintele sunt de prisos.  Enjoy!

Perhonen

Wednesday, August 12, 2009

Invizibil...


PS. Nu, n-am innebunit. Acesta este  un post  pe bune doar ca-i invizibil. Voi vi-l puteti imagina asa cum credeti de cuvinta.

Numai bine!

Perhonen

Friday, August 7, 2009

Wish you were here...



So, so you think you can tell Heaven from Hell,
blue skies from pain.
Can you tell a green field from a cold steel rail?
A smile from a veil?
Do you think you can tell?
And did they get you to trade your heroes for ghosts? 
Hot ashes for trees?
Hot air for a cool breeze?
Cold comfort for change?
And did you exchange a walk on part in the war for a lead role in a cage?
How I wish, how I wish you were here.
We're just two lost souls swimming in a fish bowl, year after year,
Running over the same old ground. 
What have you found? The same old fears.
Wish you were here.


Sunday, July 12, 2009

La bunici...


Ca in fiecare an mi-am luat rucsacelul si am purces cu drag si...mai putin spor, spre satul unde locuiesc bunicii mei.Dupa o calatorie extenuanta cu rata(autobuz) si o ora de stat in picioare am descoperit o cunostinta de acolo de la sat care, chipurile nu ma recunoscuse si de aia nu mi-a cedat locul. Asta e!Am ajuns la bunici dupa o alta jumatate de ora de mers prin praf, noroc ca nu mai era asa de cald ca atunci cand am plecat de acasa.

Casa bunicilor, ce-as putea sa va spun, parca-i alta. Parca s-a micsorat, cotloanele ei nu mai par atat de fistichii, praful nu mai e deloc misterios ci e deranjant, mobila scartaie si parca si-a pierdut din farmec, podelele la fel, nimic nu mai e ca pe vremea copilariei decat colorezii facuti de bunica. Lucrurile si-au pierdut magia si nu cred ca si-o vor mai capata vreodata inapoi, pacat. Bunicii mai batrani decat anul trecut, mai batrani pe zice ce trece, mai mici. Toate se miscoreaza. Ati observat asta? Odata cu trecerea timpului toate din jur se miscoreaza sau poate doar noi crestem. 

Ziua, desi mai scurta, mai plictisitoare parca. Am intalnit acolo prieteni din copilarie, prieteni dragi, alaturi de care ma jucam luni de-a randul cand eram mai mici. Prieteni, care acum au crescut, au devenit aproape adulti au griji, au iubiti/iubite. Nu am mai avut timp sa vorbim despre papusile Barbie si cantecele gen: Avion cu motor, ia-ma si pe mine-n zbor. Subiectul conversatiilor noastre a fost BAC-ul, admiterea, facultatea. E ciudat sa auzi din gura unor oamenii pe care ii ai in minte zugraviti cu chip de copil  vorbindu-se despre lucruri serioase. Am ajuns acasa dezamagita strasnic, ma asteptam ca aici, la bunici, sa imi regasesc copilaria, de unde? Nu am regasit nimic, ba din contra mi s-a confirmat faptul ca am crescut, ca am atins o alta treapta pe care trebuie sa mi-o asum cu simt de raspundere asa cum am facut cu orice s-a intamplat in viata mea pana acum. 

Dupa cele cateva zile petrecute la bunici, abia asteptam sa ajung acasa la prietenii mei, la tehnologie, apa calda si altele. Poate ca voi merge si la anul, poate ca voi descoperi alte lucruri, de fapt cu siguranta ca asa va fi. Casa va fi mai mica, bunicii mai mici... oare, intr-o zi vor disparea cu totul?

Wednesday, July 8, 2009

Schimbări...


Alea iacta est...
Nu zău….?!
Chiar aşa?!
Cine zice asta?
Eu nu.
Nu din partea mea…
Zarul...
 n-a fost aruncat.
Iadul cu bune intenţii…
Prin mine...
n-a fot pavat.
Faţa ce mă privea din oglinda
s-a schimbat.
Cerul albăstrit...
 s-a innorat.
Dumnezeu...
s-a minunat.
Lacrimile-I...
au plouat.
Căci a aflat...
Că vechea ordine...
a picat.