Vise…imprastiate intr-un sertar, inca mai cauti scrisorile pe care ti le trimitea,inca mai citesti povestile de demult, cand pana la el mai era mult. Inca mai privesti cu tristete versurile scrise cu stiloul chinezesc, inca mai citesti cuvintele abia descifrabile pe foile ingalbenite, de timp, din neatentie…
Cand …cum…si unde s-a terminat nu stii nici tu. Sa fi fost oare intre ieri si azi? Sa fi fost intre azi si maine? Nu stii, nu iti mai amintesti…mintea iti joaca feste si rade de tine, te amageste ca pe un copil. Dintr-un colt il vezi, parca-ti surade! Ii zambesti dispare…apare din nou, si o tineti tot asa intr-un joc continuu. Cand e plecat ii simti lipsa. Cand e cu tine te sperie…apare doar atunci cand…deschizi sertarul cu ... vise.
Ciudat astazi nu a mai venit! Desi ai deschis seratarul de mii de ori.Ce o fi patit? Deschizi din nou sertarul cu vise…si gata. Uite-l, apare! De data asta te cheama la el…te indeamna sa-l urmezi! O fi bine, oare? Nu mai conteaza de cand asteptai clipa asta?!…Te lasi purtata de el, si …parca zbori! Se deschide fereastra si…surprinzator zbori! Iti zambeste…ii zambesti tamp, nu mai ai forta sa ripostezi, nu poti nici macar sa te misti. E atat de bine! De cand nu te-ai mai simtit asa? De veacuri…inainte sa se termine clipa deja te-a cuprins... deznadejdea.
Ai realizat ca el va pleca si ca totul va fi ca inainte. Ai cazut de acolo de sus de unde a binevoit el sa te duca, sa te ridice... Totu-i ciudat! Acum, zburati impreuna si deodata iubitul tau, ti se transforma in calau! Iti da drumul si te lasa sa cazi.Te prabusesti, cazi, te sfarami de caldaram, simti durerea balsamica in tot trupul. Il vezi cum rade si nu indraznesti sa-l întrebi de ce? El a fost tot, viata si moartea, din iubit a devenit atât de simplu cel care te-a ucis …acum ce o sa faci?...
La ştirile de la ora 17: O batrana de la un azil de batrani din Bucuresti, s-a aruncat de la fereastra…astazi in jurul orei 14, nu se stie sub ce circumstante!
