Pages

Monday, September 22, 2008

Despre generatia vesela...












La o discutie avuta in clasa, in timpul orei de desen, una dintre colege ne spunea ca bunul gust, respectiv, bunul simt sunt native; ea aducea ca dovada acei copii care s-au ridicat din mizerie cu ajutorul scolii si al educatiei, nimeni nu o poate contrazice pana la un anumit punct...insa acei copii care reusesc sa scape de prostia si de programul asiduu de indobitocire al parintilor( vezi facut poze cu tigara in gura/ fardat de la varste fragede) sunt cativa, foarte putini din pacate.
Toata lumea vorbeste despre cocalari si printzese, de pitipoance...toata lumea ii blameaza, but hey...intr-o lume in care copii de 12-13 ani vad sclipici, fard aplicat in 5 straturi si fond de ten cat cuprinde, la ce ne putem astepta? Suntem limitati de produsele gasite in magazine, de reviste proaste care invata fetite de 11 ani cum sa se machieze si mai ales de reviste pt fetite de 5-6 ani care au lip-gloss cadou; limitati de societatea asta frivola care nu face altceva decat sa promoveze nesimtirea, tupeul si incultura si sa nu uitam limita pe care ne-o impun banii, sa fim seriosi daca ai bani iti poti lua haine dragute care arata bine si te fac mai deosebit fara sa aiba cine stie ce sclipiciuri, insa si asta e o problema relativa,ca daca ai bani si iti cumperi haine de prost gust tot aia e.
Mai trist e cand vezi oameni in toata firea prostindu-se, pitiponcindu-se...ma uimeste mai mult sa vad o tipa de 40 de ani, care arata ca naiba, dupa 3 nasteri, cu o fusta atat de scurta incat sa i se vada cuca si bonus operatia de cezariana, sa nu uitam de culori gen: roz, mov, verde, albastru in par, inteleg ca pe vremea lu' Ceasca nu erau d'alde d'astea da' nu cred ca e cazul sa ne prostim la 50 de ani- astea is pitipoancele tomnatice.
De ce sa asculti Chopin cand poti asculta Guta...e mult mai accesibil si bonus iti poti scutura suncile cu talent pe ritmuri tiganesti( a nu se intelege ca am ceva cu muzica tiganeasca pura).
In fond si la urma urmei, fiecare isi alege modul de vestimentatie preferat si isi etaleaza ce crede el ca il pune in evidenta mai bine...teoretic, insa practic instinctul de turma primeaza asa ca fiecare pune pe el ce e la moda si de firma, ca deh... tre' sa fie in trend si cea mai mare shukarime ca sa o placa baietii...cmmon dudes...sa fim seriosi cat credeti ca va veti mai permite sa fiti asa? Fetelor, treziti-va, la 30 de ani o sa va cada fata si o sa aveti riduri de un deget grosime....Cah!
Personal cred ca nimeni nu vrea sa se fie cu cineva atat de superficial, nici macar papuseii aia cu multi bani...banuiesc, ca baietii vor sa mai vada si culoarea naturala a pielii, puful auriu de deasupra buzei de sus, vor sa sarute buzele nu stratul de 5 cm de gloss, eu una as fi scarbita sa sarut o tipa care s-ar masca si ruja asa...Garrr!
Anyhow...nu cred ca vor intelege multi ce am vrut sa spun eu aici...daca stau bine sa ma gandesc, nici eu nu prea am inteles...Da' macar am incercat sa imi spun parerea despre "fetele frumoase"...din moment ce eu nu fac parte din aceasta categorie, si nici nu vreau sa ma integrez in lumea asta plina de modele prafuite, imbacsite de fard si parfum. Sper ca am facut o treaba buna desi, ma indoiesc.
O conluzie a tot ce am balarit eu aici: Suntem multi si diferiti, unii mai "speciali" decat altii, fiecare vede lumea in felul sau unii mai roz altii mai gri....dar, toti suntem parte a societatii si ne supunem normelor sociale, fiecare in felul sau... unii mai mult, mai putin sau deloc....

Tuesday, September 9, 2008

Fadding like a flower...


Prinsi in capcana nervilor...a cuvintelor spuse fara rost, dragostea dintre ei palea asemenea unei flori. In loc de cuvinte soptite...in loc de cuvinte tandre, tipau unul la altul...isi reprosau chestii aprope fara importanta.
Cuvintele dor...spuse fata. Baiatul era prea ocupat cu nervii lui ca sa o asculte...sau poate chiar nu intelegea.
Si asa au trecut zile, luni, ani iar ei nu si-au facut niciodata timp ca sa discute despre nimic-ul pe care ea il raspundea de fiecare data cand baiatul o intreba ce se intampla cu ea.
Azi dupa atatea certuri si discutii amandoi se simt sfarsiti, ii termina gandul ca de fiecare data cand se redreseaza apare ceva care ii trage si mai mult in jos.
Cum ar putea ea oare, sa uite te iubesc-ul spus in sila zilele trecute? Ce daca baiatul era nervos...a fost si ea nervoasa dar asta nu a impiedicat-o sa ii spuna ca il iubeste...din contra. Dar, oameni sunt diferiti, e natural sa fie asa...insa, uneori te astepti ca cel de langa tine sa inteleaga de ce ai nevoie sau macar sa incerce. Nici ea nu il intelege pe el...dar, incearca, fiecare cuvant de-al lui...fiecare vorba aruncata aiurea pe ea o doare....el zice ca nu intelege de ce...ea ii spune ca e asa pentru ca il iubeste, pentru ca fiecare gest, zambet, sarut, atingere conteaza. A incercat atata timp sa fie perfecta, sa ii faca pe plac incat acum a ajuns sa nu se mai recunoasca in oglinda ei interioara...a ajuns sa simta ca e inlocuita de altcineva cu alte ganduri, cu alte perspective, alte prioritati. El ii spune ca dramatizeaza,oare nu isi da seama ca ea chiar asa simte...cred ca nu, din pacate dar....Ce rost mai are acum cand zarurile au fost aruncate? Cand intre ei se deschide o prapastie din ce in ce mai mare?Niciunul.
Fata sta si plange noaptea in somn...baiatul viseaza urat...dragostea si pasiunea ce i-a unit odata pare sa se estompeze in spatele lacrimilor si al viselor urate.
Iar azi, fata ii spune baiatului oftand: And if one day when you weak up, i won't be there, please, don't let that surprise you my dear....